M-am săturat de chipuri unice şi mâini ce nu se ating veridic. Parcă pierd din vedere scopurile, rotaţiile de cadran, timpul ce se varsă nisipos. Tu nu mi-ai povestit niciodată pe îndelete despre nisip, uscăciune, deşert. Încă văd sticluţa şi surprinderea mea la conţinutul ei fin şi cenuşiu. Mi-ai spus că aşa e peste tot şi că e cald. O căldură ce îţi suie minţile deasupra m-am gândit eu, ce ia claritatea şi o ascunde la mulţi kilometri, în ultima oază posibilă. Aş vrea să mai ai cuvintele cu tine. Să stăm la o masă triunghiulară şi-ntre noi să fie un colţ de lume. Ne-am lua privirile fixe şi degetele ar acoperi golurile dintre noi. Distanţele s-ar apropria ca atunci când te uiţi pe luneta răsturnată şi viaţa ar fi o secundă cu sens.
U2 - Cedars Of Lebanon
1 comment:
masa triunghiulara...reconfortant concept pentru conversatzii:-)
Post a Comment