Faţete

Stau pe aici, apoi mă mut dincolo, dar mai mult stau pe aici.
Merg în stânga şi-n dreapta şi drumul e acelaşi. Ocolesc ca să ajung tot acolo. Nu mă simt şi nu sunt aşa. Sunt altfel. Nu e tristeţe, este plictiseală.
Aud prelung venirea a ceva. Este un început de frază. Din acest loc se poate continua povestea despre lipsa de inspiraţie. Am început să nu mai deosebesc perioadele seci, de cele de acumulare. Scriu în acelaşi spaţiu şi zgârii acelaşi punct ca atunci când nu-ţi dai seama de ceea ce faci şi ajungi să strici masa.
E 'frumos' cum bucăţele habar nu mai au să se combine, nici doi cu doi, nici faţetele colorate ale cubului.
Nu ştiu de unde să aleg, pentru că aş alege de peste tot. Fundalul e tensionat ca şi cum ceainicul ar fluiera pe aragaz. Oare de ce?
Poate căldura mă anihilează, îmi ia limpezimea. Am obosit, rostind acest cuvânt nepotrivit pentru mine.
Vroiam să ating un colţ, apoi să mă dau mai aproape şi mai aproape pentru ca genunchii noştri să se atingă ca de obicei. Apoi mi-am aprins o ţigară şi încă una, imediat ce am stins-o pe cealaltă. Fumul era gros, nimeni în jur. Muzica uitase să existe şi eu mai mult te ascultam, pentru că nu ştiam ce să zic. Tatonez terenul şi parcă nu mă simt eu când fac asta.
M-am apucat să scriu aici, acum, ca să nu uit unele momente şi porniri pe care mi le-am înfrânat. Cred că vrem să avem mai multe reacţii, un switch care să aprindă lumina între noi.

Tori Amos - Carnival