!!!

Mă trezesc şi eu, ca orice om care adoarme noaptea şi se trezeşte ziua şi fac cele mai ciudate lucruri. Să cos aşa cu noaptea în cap, la a doua ţigară a zorilor, la a treia gură de cafea. Lucru ce-l găsesc straniu, având în vedere că în timp ce cos înjur tehnica mea lamentabilă şi acţiunea în sine cu care nu sunt deloc prietenă. What next? Să mă apuc să dau cu aspiratorul?
Am tendinţe de curăţenie în alte locuri, oriunde de fapt, numai nu la mine în casă. Mă apuc să fac ordine şi-n cort sau o cutie de carton dacă m-aş duce cu ea la mare.
Mă rog. Merg pe drum şi am aşa gândurile mele ca şi cum totul s-ar întâmpla atunci şi ar fi important. Apoi le pierd printre discuţii sau amânări prin activităţi mărunte.
Semnele de întrebare se îndesesc precum picăturile, lumea mea e din ce în ce mai mică, spaţiul mai slab aranjat, dorinţele la fel de monstruoase, energia minimă.
Totuşi ce-mi dă energie e o tensiune interioară, ce nu poate fi interpretată prea bine, a cărei cauze e foarte cunoscută. E tensiune, ca un fir ce nu ştiu cum se simte atunci când e băgat în priză. El doar este acolo şi trece curentul prin el. Aşa sunt şi eu. Aşa mă întreb dacă să mă scot din priză sau să găsesc surse de energie alternativă. Asta deoarece cea prezentă nu duce la nimic bun sau nou.
Am găsit nişte nervi în creierul meu. Sunt ca o trambulină, pe care dacă sari şi depăşeşti greutatea recomandată se rupe.
În fine. M-am lăsat de explorat şi nu-mi place. Parcă oamenii sunt mereu nevoiţi să scoată din ei câte ceva, atunci când ajung la un punct zero. Cred că e instinctul lor sau poate ideea aceea 'Ce? Eu să renunţ? Niciodată. Sunt dat naibii. I think I can. Şi apoi o să-mi zic, I rule. O nouă zi.' ................!!!