Deci ar fi bine

Uneori cred că ar trebui să avem bâte cu noi, atunci când se întinde nervul, ca o coardă de chitară. Sau să ni se permită să ne exprimăm cum vrem pe stradă, aşa cinci minute măcar. Mai ales când ai senzaţia că faci POC. Să mergi pe trotuar şi să ridici un cartonaş pe care să scrie "Nervi" şi atunci lumea să ştie că e momentul tău de manifestare, oricât de ciudată ar fi ea şi oricât de animalic ai părea în acele clipe. Apoi ţi-ai pune cartonaşul la loc şi ţi-ai continua drumul ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Desigur e musai să ai un fond muzical la alegere în acele minute.
Mă gândeam azi că nu ştiu de ce sunt aşa în ultimul timp, sub presiune, ca o oală, ce fierbe în crescendo. Motivele nu ţin de domeniul evidentului, dar nici de cel al vagului. Câteodată parcă sunt un magnet pentru energii ce se adună. Se construiesc în mine şi eu plutesc în continuare pe bărcuţa mea şi admir norişori animăluţe şi peşcăruşi răzleţi sau grupaţi după proprie strategie. Mai dau o vâslă, mai mănânc o portocală, mai beau o gură de apă. E bine pe apă. Am echilibru. Cu toate acestea înăuntrul meu clocotesc. Întâi fierb uşor, aproape insesizabil, apoi ştiu că punctul dezlănţuirii mă va răsturna. Dar decorul nu e acesta niciodată. Civilizaţia parcă uneori mă strică. Fără a fi cea mai mare conformistă, tot respect normele umanităţii. Că deh, de aceea i se spune societate.
Dar... parcă aş vrea să mă întorc ocazional la instincte, la faza aceea aproape primitivă, unde nu e logică prea multă.
Deci ar fi bine să avem cu noi cartonaşe sau bâte de servici, în toate debaralele, puse acolo cu cap, pentru situaţii speciale de defulare dementă.

roisin murphy -primitive
Asculta mai multe audio Muzica »