Cel ce s-a născut din proprie voinţă. A ştiut să apară cândva, pentru că s-a dorit îndeajuns să respire. E componenta probabilităţii. O alăturare de două litere ce-şi cunosc profesia.
Juriul încă n-a deliberat. A stat îndelung să se întrebe cine e câştigătorul. Criteriile variate, deoarece gândurile au fost umane. S-au făcut numeroase încadrări în cele mai banale sau nebuneşti contexte.
Da şi ... care câştigă? "De ce" sau micuţul nostru extraterestru "if"? Pauză de cafea. Când juriul a revenit, atunci a intrat pe uşă şi "cum". A luat trofeul de pe masă şi a plecat la tropice.
"If" şi "de ce" văzând asemenea tărăşenie şi-au pasat mâna unul de la altul, ceea ce în gestică omenească poate însemna că au dat noroc, şi au decis tacit să colaboreze pentru totdeauna.
Aşadar, copii, ce-am învăţat din lecţia noastră?
Atunci când "de ce" pare abuziv, apare ET-ul "if". E cel ce dă posibilitatea de a exista n lucruri. E acela care te poate duce la un cuvânt înfricoşător precum 'alegere'. Alegere duce la 'decizie'. 'Decizie' duce la 'responsabilitate', etc. E povestea horror a oamenilor mari.
Ce vi se pare aşa dificil? Atunci când îi puneţi piedică lui "if" el cade şi face buba. Amnezia se produce şi uită că e extraterestru. Apoi omul îl priveşte şi-l agresează. Îi promite căldură, înţelegere, oblojire, ceea ce ar binedispune orice amnezic...probabil. El se încolăceşte cât poate de bine în valenţe umane. Dar... supărarea pierderii memoriei sale nu trece, ci se ascunde undeva la loc de profunzime, pentru a-l măcina pe bietul bastard. Ceva nejustificat şi neînţeles în el însuşi îi dă gânduri şi intenţii sabotoare şi-l face să spună: "Aş vrea să merg pe bicicletă fără să ţin ghidonul dar dacă(if) pic?" În fond sunt uman, ce naiba!
Notă: "If" s-a vrut extraterestru pentru că e scurt şi are o sonoritate ce la 5 dimineaţa, în mintea mea formează un alien.
Notă la notă (pentru a "muzicaliza" portativul): Textul acesta avea mai mult sens în lumea mea. Poate dimineaţa ar trebui să dorm şi eu ca tot omul?! Hmm, I wonder?
Juriul încă n-a deliberat. A stat îndelung să se întrebe cine e câştigătorul. Criteriile variate, deoarece gândurile au fost umane. S-au făcut numeroase încadrări în cele mai banale sau nebuneşti contexte.
Da şi ... care câştigă? "De ce" sau micuţul nostru extraterestru "if"? Pauză de cafea. Când juriul a revenit, atunci a intrat pe uşă şi "cum". A luat trofeul de pe masă şi a plecat la tropice.
"If" şi "de ce" văzând asemenea tărăşenie şi-au pasat mâna unul de la altul, ceea ce în gestică omenească poate însemna că au dat noroc, şi au decis tacit să colaboreze pentru totdeauna.
Aşadar, copii, ce-am învăţat din lecţia noastră?
Atunci când "de ce" pare abuziv, apare ET-ul "if". E cel ce dă posibilitatea de a exista n lucruri. E acela care te poate duce la un cuvânt înfricoşător precum 'alegere'. Alegere duce la 'decizie'. 'Decizie' duce la 'responsabilitate', etc. E povestea horror a oamenilor mari.
Ce vi se pare aşa dificil? Atunci când îi puneţi piedică lui "if" el cade şi face buba. Amnezia se produce şi uită că e extraterestru. Apoi omul îl priveşte şi-l agresează. Îi promite căldură, înţelegere, oblojire, ceea ce ar binedispune orice amnezic...probabil. El se încolăceşte cât poate de bine în valenţe umane. Dar... supărarea pierderii memoriei sale nu trece, ci se ascunde undeva la loc de profunzime, pentru a-l măcina pe bietul bastard. Ceva nejustificat şi neînţeles în el însuşi îi dă gânduri şi intenţii sabotoare şi-l face să spună: "Aş vrea să merg pe bicicletă fără să ţin ghidonul dar dacă(if) pic?" În fond sunt uman, ce naiba!
Notă: "If" s-a vrut extraterestru pentru că e scurt şi are o sonoritate ce la 5 dimineaţa, în mintea mea formează un alien.
Notă la notă (pentru a "muzicaliza" portativul): Textul acesta avea mai mult sens în lumea mea. Poate dimineaţa ar trebui să dorm şi eu ca tot omul?! Hmm, I wonder?
No comments:
Post a Comment