Contrar

Ce să mai spunem, ce să mai facem? Zarurile se rostogolesc şi râd de noi, pentru că cifrele ies mereu altele decât ne dorim. Nu-s un om fără speranţă, doar că am vărsat mult praf, nisip, piatră şi sare grunjoasă peste mine. Încercam să mă transform într-un castel. Poate aşa vizitele se vor îndesi şi voi deveni punct de atracţie turistică. În schimb am izbutit să am parte de treceri fugitive, de oameni ce dispar repede, deranjaţi de imaginea unui castel strâmb, inegal, gata să se dărâme, de fumul gros, al unui fumător constant. Am nevoie de stabilitatea ceţei, de aceea o inventez din orice, atunci când fenomenul natural nu se petrece.
Nu pot vorbi pe şleaua, pentru că mă dor măsele de ceea ce văd, pentru că simt că palpez rostul degeaba. Stau în cutie şi frâna mea s-a uzat la maxim. Am potenţial şi îi zic "şşşttt", nu ţipa, că mă trezeşti ... la viaţă.
Lumea e plină de balauri. Eu sunt fata din poveste, ce a ascuns în buzunar un traseu inţiatic. Vreau să dorm şi eu în pădurea aceea adormită, dar povestea aia nu e a mea.
Vrei să sar din cer în mare, ca în zilele prea însorite? Nu pot. Mi-e frică să înot contra curentului.
Poate dacă m-aş vedea aş încerca să mă ating, dar degetele mi-ar trece prin mine. E o gaură de vierme. E negru spiralat ce absoarbe tot. Veniţi în castel şi n-o să mai ieşiti cu gânduri bune.
Contrar aparenţelor, nu am nimic care să merite spus.

Gnarls Barkley - Who's gonna save my soul