Sunday, February 17, 2008

Pauză

Acesta e noul, vechiul cuvânt pe care îl practic fără să vreau neapărat. Nu e genul acela de pauză bună, binevenită după o lungă perioadă de muncă. Un fel de mini-concediu în care poţi fugi pe plajă, aşa cum eşti, fără a lua nimic cu tine. Ajuns acolo te dezbraci şi te arunci în valuri. Asta da pauză!
E doar o perioadă de pauză obosită, apatică, seacă şi enervantă. E chef-less mood, multe ţigări, puţine idei, scris minimal, gând identic, sâcâitor, plictisitor. Acea rutină de îndobitocire. Aceleaşi întrebări, ce până şi ele s-au iritat deja de abuzul şi frenezia cu care le caut.
Nu ştiu ce am în ultima vreme, de nu mai sunt aptă de social, de fente simpatice, de replici obişnuite, de oameni peste oameni, cunoscuţi sau străini, cărora să le ţin isonul conversaţional. De curând mi s-a întâmplat o stare apropiată de blank. Eram într-un grup necunoscut, lumea venea cu păreri, idei, întrebări şi mintea mea nu putea să localizeze răspunsul dorit. De aceea propoziţiile mele au fost scurte. Oricum am observat că e ok, pentru că atunci când eşti pus în faţa unui om ce suferă de un moment de blocaj, interlocutorul îşi face treaba lui, şi-şi turuie părerile sale mai mult sau mai puţin înfocate. Deci, până la urmă, clipa mea de blank, poate fi văzută ca un gest umanitar. Dar mă gândesc că ar fi fost drăguţ să am şi eu un gând vociferat.
Alteori participarea mea există, dar capul meu suferă de acele întrebări, dintre care cea mai frecventă e 'ce naiba caut aici?'. Sună urât până şi pentru mine. Intenţia mea iniţială a fost bună. Ceva în genul, 'hai să ies, să nu-mi mai îmbâcsesc creierii în monitor, să nu mai tai frunze la câini, să nu mai fiu singură'. Pe parcurs lucrurile iau acea întorsătură mai nesuferită.
Mă rog, nu ştiu cât de fair-play e să vorbesc despre chestiile acestea, gândindu-mă că ceea ce am cunoscut în ultima vreme e chiar în regulă. Problema e la mine, cred, e în obişnuinţa vizuinei, cea pe care nu ştiu încă dacă s-o dărâm sau s-o fac într-atât de incomfortabilă, încât să ies din ea.
Deci e doar o....................................................pauză.

4 comments:

Anonymous said...

existential problems?social inadaptable?!hmmm...sounds familiar...
asculta "creep" de radiohaed a mia oara si ai sa fii fericita ca "what da hell u'r doing here" generally speaking!

Ana said...

"Existential problems? social inadaptable?" Folositi Colgate :))
Oricum asta mi-a venit in cap la cuvintele tale, ce pot fi si slogan :)
Radiohead sa te faca happy. Hmm. Nu prea cred. Music-ul lor nu e pe panta happy. Dar suna foarte bine baietii ;)

Anonymous said...

n-ai prins ideea: ei se intreaba "what the hell i'm doing here? i don't belong here!" si ziceam sa fii fericita ca-ti pui aceeasi intrebare ca ei, si nu una ca a tractoristului care se intreaba doar "who the hell won the yesterday football game Petrolul-Dinamo?"

Ana said...

Cred ca in cazul asta, tractoristul e mai fericit.