De vreme rece mintea a luat-o la fugă. Și aleargă ea spre zone mai călduroase, idei mai colorate, în căutarea unei hărți și a unui traseu clar. Apoi îmi dă de știre, iar eu îi spun c-o voi urma mai încolo, poate mâine, poate peste câteva zile sau o săptâmănă.
Mai devreme mă gândeam că nu țin minte să fi făcut un om de zăpadă când eram mică. Totuși am stat de vorbă cu unul, mai demult și-mi spunea că visează la Sahara, la întinderi nisipoase, soare orbitor și fete Morgana. Ochii negri i-au sclipit a ciudă și dezamăgire când șoptit i-am retezat dorințele de la rădăcină, când răstit l-am expus ideii de topire în deșert. El a replicat, ca-ntr-un blestem crud și viu că nu-mi voi vedea niciodată imaginea sub microscop, că harta minții mele nu va dezvălui vreodată traseul. Și uite așa, am stat apoi, în frig și fulgi de nea, privindu-ne trist, cunoscător, împresurați de regretul rostirii.
Mai devreme mă gândeam că nu țin minte să fi făcut un om de zăpadă când eram mică. Totuși am stat de vorbă cu unul, mai demult și-mi spunea că visează la Sahara, la întinderi nisipoase, soare orbitor și fete Morgana. Ochii negri i-au sclipit a ciudă și dezamăgire când șoptit i-am retezat dorințele de la rădăcină, când răstit l-am expus ideii de topire în deșert. El a replicat, ca-ntr-un blestem crud și viu că nu-mi voi vedea niciodată imaginea sub microscop, că harta minții mele nu va dezvălui vreodată traseul. Și uite așa, am stat apoi, în frig și fulgi de nea, privindu-ne trist, cunoscător, împresurați de regretul rostirii.
No comments:
Post a Comment