Chiar dacă nu mă vezi, eu stau undeva în spatele privirii tale şi mă gândesc la prea mulţi oameni deodată. Mi se umple creierul şi materia parcă se scurge alandala. Totuşi forma capului meu este intactă şi culoarea părului naturală.
Natural nu-i natură, e doar ceva ce păstrează o parte din ea, în degetele subţiri, în firele neascultătoare de păr, în ochii şi faţa nu tocmai simetrice. O armonie măsurată în trupurile noastre, bătută în tic-uri de timp. Ne încruntăm mai des astăzi decât ieri, cutele apar şi dispar, până într-o secundă când vor rămâne definitiv pe chipurile noastre. Noi nu suntem natură, decât dacă ne uităm în oglindă. În rest obiceiurile, obsesiile, gândurile, ideile, cuvintele sunt fabricate. Sunt un sistem cu rotiţe ce a fost pornit în vremuri pe care nu le cunoaştem decât, în cel mai bun caz, în cărţile de istorie. Suntem mai vii azi? Decât cine? Încotro e aerul plin? Nici acela nu e benefic căci e prea mult. Nici prea puţin nu e bine, pentru că ne sufocăm. Nemulţumirea e constanta prezentului. Pretenţiile cresc în sinea noastră precum rădăcinile ce la un moment dat nu vor mai avea spaţiu şi vor sparge asfaltul. Aceştia suntem noi în general.
În particular eu vorbesc cuiva anume. Oare ne mai cunoaştem? Şi visez că o să ajungem din nou împreună într-un loc larg în care să ne putem evita în voie.
Natural nu-i natură, e doar ceva ce păstrează o parte din ea, în degetele subţiri, în firele neascultătoare de păr, în ochii şi faţa nu tocmai simetrice. O armonie măsurată în trupurile noastre, bătută în tic-uri de timp. Ne încruntăm mai des astăzi decât ieri, cutele apar şi dispar, până într-o secundă când vor rămâne definitiv pe chipurile noastre. Noi nu suntem natură, decât dacă ne uităm în oglindă. În rest obiceiurile, obsesiile, gândurile, ideile, cuvintele sunt fabricate. Sunt un sistem cu rotiţe ce a fost pornit în vremuri pe care nu le cunoaştem decât, în cel mai bun caz, în cărţile de istorie. Suntem mai vii azi? Decât cine? Încotro e aerul plin? Nici acela nu e benefic căci e prea mult. Nici prea puţin nu e bine, pentru că ne sufocăm. Nemulţumirea e constanta prezentului. Pretenţiile cresc în sinea noastră precum rădăcinile ce la un moment dat nu vor mai avea spaţiu şi vor sparge asfaltul. Aceştia suntem noi în general.
În particular eu vorbesc cuiva anume. Oare ne mai cunoaştem? Şi visez că o să ajungem din nou împreună într-un loc larg în care să ne putem evita în voie.
Moby - Look Back In
3 comments:
e greu de comentat pe textele tale dupa ce-mi spal creierii pe bloguri cu bebei, mancare,spitale, baby sitting si pretzul benzinei.dar am sa incerc:cred ca locul ala de care pomenesti la sfarsit e un loc foarte familiar mie.
p.s.si mie-mi place mobby.
I know. Si mie imi place Moby, care rimeaza cu hobby, dar nu se scrie la fel :d
P.S. De aia l-am pus in ultimul post. Sper sa ajung si la concertul lui la B'estfest.
ai dreptata mi-au scapat doi de b la moby, dar eu l-am vazut deja la concert!sic!impreuna cu tears for fears si garbage si M -o formatie foarte succesful si iubita aici in franta, la copiii bateristului careia am fost o vreme baby sitter, prin urmare si biletul a fost defapt invitation:-)
du-te la concert!merita sa-l vezi asa mititel in multime cu vocea lui de alien!
Post a Comment