Decembrie şi două ţigări

Nu mă pot decide în acest maldăr de cuvinte. De fapt nici nu vreau să le văd. Să fie ceaţă în blog, apoi ninsoare. M-ar binedispune. Trebuie să fie rapidă scrierea. Am două ţigări în pachet la început de decembrie. Luna asta nu-mi prieşte niciodată. E o reamintire că m-am născut.
Nici măcar nu stau. Alunec prin respiraţia mea, ca-ntr-o inerţie sau gravitaţie. Propoziţii scurte, vagi sau seci. N-ating substanţa, decât nicotina ce rămâne pe degete. Azi m-am gândit la tine, patern. Nu cred că am localizat ceva conştient în mine, sentimente, nu pentru că nu le-aş mai avea, ci pentru că aşa s-a întâmplat. A fost o clipă, şi-am înţeles cine eşti în mintea mea, dar paşii nu-mi conteneau. Totul era clar şi raţional. Am mers mai departe, ca de obicei, în ultimul timp, când nu mai am nervuri simţitoare. Nu mi-a părut rău, n-am ezitat în văz. Imaginea era aceeaşi, privirea mi se mişca între gard, copaci şi bordură. Amorţire.
N-am ce spune de fapt, aşa că tac mai des.

Porcupine Tree - Stop Swimming