Uşor

Parcă aş avea mostre de gânduri în minte, ca nişte bucăţi mici, pătrate de stofă, colorate diferit şi totuşi atât de asortat şi întârzii să aleg ceva potrivit.
Greu să ucizi pasul ce îţi reaminteşte de un scenariu ce se derulează identic pe fundalul creierului, undeva, bine întipărit pe câţiva neuroni anonimi.
Uşor să faci pasul final, cel urmat de o aruncare, o săritură ce ai crede că este în gol, liberă, plină de vânt.
Înţeleg mereu logic lumea. Totuşi o rescriu doar în frânturi şi produsul este filtrat prin prea multe pâlnii, subţiat, diluat până la incoerenţă.
Tu ce vezi, de pe palierul tău? Eşti ca o dedublare? Eşti altcineva sau tot eu?
E aproape calm, aproape inert câteodată locul în care mă plasez în mulţime. Cu toate acestea îmi regăsesc trupul într-o agitaţie continuă, în gesturi de nervozitate. Dacă aş avea un corp ce s-ar mişca cu rapiditatea gândurilor mele, ai zice că-s inuman de energică.
La sfârşitul zilei aflu că nu mai pricep nimic din ce s-a petrecut în circumvoluţiuni. Înainte de starea de somn văd totul ca o imagine dublată, ca atunci când ochii se încrucişeze.
N-am cuvintele cu mine şi încep să mă întreb dacă le-am avut vreodată. Parcă visasem vag că le am. Poate le-am pus în alte buzunare. Poate n-ar trebui să-mi schimb atât de des pantalonii.
Uneori se face că suntem noi, dar viaţa noastră de acolo e întreruptă de un ceas ce sună prea matinal.