Uneori

Uneori aş vrea că zăpada să reziste căldurii ridicate, pentru a putea alerga desculţă, pentru ca în fuga mea să găsesc hainele derizorii şi să mă descotoresc de ele, una câte una, pentru ca în paşii mei săltaţii să aud scârţâitul zăpezii şi să nu simt frigul pe piele şi în adâncul oaselor. Aş vrea să am măcar o zi cu ninsoare văratică pentru a vedea albul dispersat prin solar abundent. Să mă arunc în nea şi să fac semicercuri cu mâinile şi cu picioarele, să simt un rece plăcut şi nud îmbrăţişindu-mă. Să nu ştiu decât natura ascunsă de pătura simetrică şi să-mi spun că 'aici-ul' e important, să-mi şoptesc că secundele şi-au găsit o oprire, să am capul gol şi inima plină de mine. Să văd dincolo de ochi, să miros umezeala decolorată şi să nu ştiu ce înseamnă cuvântul 'stop'.
Uneori aş vrea să am doar o pedală de acceleraţie şi ea să nu aparţină nici unei maşini. Să fie o pedală din mine care atunci când o apăs să mă îmbete cu viteză, să-mi deruleze rapid decorul şi să nu primesc nici o amendă.
Uneori am mii de cercuri ce-mi rotesc gândurile. Sunt cercuri vicioase, sunt cercuri concetrice, sunt ordonări aiuristice, sunt trasee clare. Alteori le simt dilatându-se în lumea tuturor, unde vorbele plutesc în aer şi sunt frânturi de conversaţii. Alteori cercurile îmi sunt chingi şi îmi strâng durerile de cap şi le duc într-un alt loc din mine care amplifică zgomotul şi lumina până la punctul de insuportabil şi la nevoia de adormire.
Uneori aş vrea să mă sparg în geamuri sau în imagini de geamuri descompuse în piese de puzzle.
Uneori nu ştiu ce vreau să spun şi atunci trag aer amalgamat cu fum în piept şi-mi zic că mâine nu voi abandona claritatea.

Soleil Soleil