Să dăm timpului ce este al lui. Nu ne aparţine clipa decât iluzoriu. O trăim impalpabil, o sustragem din orice, o căutăm cu fervoare şi când vine nu ştim că este acolo. A fost mereu acolo, ascunsă printre alte clipe ce au devenit trecut, aruncată în depărtare printre alte clipe ce vor veni. Un aici constant şi inconştient se alungeşte înaintea mea.
Nu pot vedea coordonate, nu am aţe de care să mă prind. Zborul e delir şi nimeni nu-mi zice lucid. Fug gramele din mine cu fiecare fum tras şi simt că imponderabilitatea e aproape. Se cerne zăpada mărunt. Se face o mică pătură ce nu-şi are norii cu ea. Aprind paşii rapizi, spre a nu-i prinde din urmă. Nu-mi ştiu anii, ci îi număr în cuvinte, fraze ce au fost cu duiumul, ce au venit, văzut, plecat. Rămâne un fel de zaţ pensat şi îmbogăţit cu tot felul de panglici şi ştiu că drumul e aproape, iar eu nu stau la marginea lui.
Îmi odihnesc spiritul în acest hotar nesăvârşit, nebănuit, în care oricine poate intra oricând, în care înţelegerea stă răsturnată pe canapele, paturi, scaune, fotolii, mese spre a forma o cameră golită de ecou. Dialogurile sunt secate de real, sunt bogate în atingeri şi braţe încolăcite, sunt aduse în profunzimea unei schiţe ce-şi are sens clar şi perfect doar în capul meu. Vrei să pătrunzi acest nesfârşit destrămat şi nu ştii de unde să apuci mosorul? Ei bine, fă ce fac şi eu. Puneţi degetele în mişcare şi lasă-le să se ducă unde vor ele, unde vrea acel cineva nedefinit şi mai puternic decât orice altceva.
Dacă n-ai sens în lume, nu înseamnă că el nu există, voalat în ceva mai mare, în ceva ce te depăşeşte, dar care se uită fix la tine. Înţelegerea nu e făcută pentru toţi şi nu aduce nici beneficii majore, dincotră, te izolează de restul, te pune într-un loc în care te uiţi de sus, fără a fi neapărat superior, ci doar sus.
Orele se scurg şi eu simt egal şi ce las în urmă şi ce iau cu mine. O mare parte rămâne de veghe, ascunsă în organele de simţ, reinterpretată anapoda.
Îmi place 'să dăm' deoarece e singura cale pe care o ştiu. Dau şi iau şi iarăşi dau şi iau şi schimbul e fair-play şi balansul se menţine.
Nu urez 'la mulţi ani', nici alte fraze stereotipe. Îmi văd în felul meu trecerea dintre ani, venită aşa pe nesimţite, tiptil, încet şi schimbătoare total.
Nu pot vedea coordonate, nu am aţe de care să mă prind. Zborul e delir şi nimeni nu-mi zice lucid. Fug gramele din mine cu fiecare fum tras şi simt că imponderabilitatea e aproape. Se cerne zăpada mărunt. Se face o mică pătură ce nu-şi are norii cu ea. Aprind paşii rapizi, spre a nu-i prinde din urmă. Nu-mi ştiu anii, ci îi număr în cuvinte, fraze ce au fost cu duiumul, ce au venit, văzut, plecat. Rămâne un fel de zaţ pensat şi îmbogăţit cu tot felul de panglici şi ştiu că drumul e aproape, iar eu nu stau la marginea lui.
Îmi odihnesc spiritul în acest hotar nesăvârşit, nebănuit, în care oricine poate intra oricând, în care înţelegerea stă răsturnată pe canapele, paturi, scaune, fotolii, mese spre a forma o cameră golită de ecou. Dialogurile sunt secate de real, sunt bogate în atingeri şi braţe încolăcite, sunt aduse în profunzimea unei schiţe ce-şi are sens clar şi perfect doar în capul meu. Vrei să pătrunzi acest nesfârşit destrămat şi nu ştii de unde să apuci mosorul? Ei bine, fă ce fac şi eu. Puneţi degetele în mişcare şi lasă-le să se ducă unde vor ele, unde vrea acel cineva nedefinit şi mai puternic decât orice altceva.
Dacă n-ai sens în lume, nu înseamnă că el nu există, voalat în ceva mai mare, în ceva ce te depăşeşte, dar care se uită fix la tine. Înţelegerea nu e făcută pentru toţi şi nu aduce nici beneficii majore, dincotră, te izolează de restul, te pune într-un loc în care te uiţi de sus, fără a fi neapărat superior, ci doar sus.
Orele se scurg şi eu simt egal şi ce las în urmă şi ce iau cu mine. O mare parte rămâne de veghe, ascunsă în organele de simţ, reinterpretată anapoda.
Îmi place 'să dăm' deoarece e singura cale pe care o ştiu. Dau şi iau şi iarăşi dau şi iau şi schimbul e fair-play şi balansul se menţine.
Nu urez 'la mulţi ani', nici alte fraze stereotipe. Îmi văd în felul meu trecerea dintre ani, venită aşa pe nesimţite, tiptil, încet şi schimbătoare total.
Alpha - Sometime Later
No comments:
Post a Comment