Clar

Eu ştiu când am sensul cu mine şi când nu e ascuns în buzunar, e doar acolo, derulându-se cu viteză, ca şi cum n-aş ştii care e capul şi coada lucrurilor. Totul este bizar în respiraţia ochilor deschişi, dar când adorm îmi găsesc un fel de cuvânt, ce nu-l pot explica uşor şi nici înţelege dibace. E un somn ce-mi accentuează nereguralităţile, asimetriile şi imperfecţiunile, dar e locul cel mai propriu. Chiar dacă desfăşurarea nu e constantă şi se rupe în fragmente de poveste ce nu par a duce la un sfârşit net, mă simt ca şi cum lumea aş fi eu, eu aş fi lume şi toţi de aici ne-am întinde peste balcoanele noastre în zbor. Duc cu mine în vis părţi din viaţa mea reală, personaje, unele senzaţii sau cadre. Pe parcurs le întortochez ca să descopăr că ele mă leagă pe mine de labirint. Dar este dincolo de imagini vagi sau nepotrivite o claritate ce nu o am niciodată în treaz. Clipa de ridicare şi de conştienţă mă loveşte ca un tren, ce a vrut să împrumute şinele vecine şi rămân cu o privire înceţoşată şi cu un sentiment de frustare al pierderii înţelegerii. Urăsc ceasurile ce-mi sună în ritm identic, ce vor să mă smulgă din fenomenul real, din locul în care mă simt cel mai bine, unde căldura e propice şi relaxarea e maximă. Mă trezesc cu muşchii în parte nesimţitori ca şi cum aş fi stat în aceeaşi poziţie închisă prea mult timp într-o cutie. Greu îmi reiau mobilitatea şi am impresia că sunt undeva între da şi nu, între aici şi acolo între bine şi rău...
Ce liberi suntem când n-avem umanul corporal implantat în noi ca un cip modern, ce a venit cu mileniul lui să ne ducă într-o lume mai bună, oare?!

U.K.O. - Sunbeams