Când s-a inventat maşina timpului, nu cred că se ştia că exista posibilitatea să fie defectă. Bieţii nenorociţi au tot lucrat la ea, oameni peste oameni grămadă, dar ordonaţi fiecare în ştiinţele lor. Persoana prezentului a fost introdusă, ceasul setat, decolarea mixată în sunet asurzitor. Se porniseră turbine peste turbine, zimţii se luau strâns în braţe şi nu reuşeau să se prindă decât fugitiv şi iar se reîntîlneau şi iar se despărţeau cu greu, în ţipete rupte.
Omul, odată ajuns, cel ce ştia mai mult decât cei din trecut, se apucă subit de investigaţii. Lumea aceasta similară, dar nu chiar, în suprapunerea celor două hârtii, vechi şi nou se va descoperi non-identitatea lor. Similitudini ce erau depăşite numeric. Teorii în cazane, principiile de bază erau acolo. Aceleaşi întrebări, răspunsuri, alte haine, mai mult oxigen, natură, animale, vegetale, celule. 'Da', constată cercetătorul, 'lucrurile stau cam la fel'. Se sui în maşina lui modernă, să sondeze şi mai adânc în trecut. Ajunse până la tribal. Ce a fost ochilor săi dat să vadă e dincolo de cuvinte. Primitivul plutea în aer înroşit, zeii se reuneau la altar, desculţe picioare îşi găseaua ritmul feroce, transa era adâncă. 'Aici nu am ce căuta', îşi spuse cel înţelept, preaplin de cunoştiinţă. Setă coordonatele total diferite. Era mai mult un joc al norocului. Nişte cifre luate din mintea sa, randomizate. A fost dus undeva, mult prea departe, dincolo de graniţe normale. Paşii săi erau aproape plutitori sau asta era mai mult senzaţia sa. Aici nu putea apuca nimic. Se păstraseră unele obiceiuri, cele ale mulţimii, şi ohh ce mulţime, văzu. Plutirea era o iluzie creată de cei deşi, ce în mersul lor, mai mult se susţineau unii pe alţii. Merse mult prin această lume şi în clătinarea sa bipedă, începu să se afunde din ce în ce, din mai aproape în mai departe, până ce drumul fu uitat. Valul veni şi luă traseul reîntoarcerii cu el. Maşina timpului se ascunse şi ea în marea largă. Cercetătorul descoperi o frunză pământeană. O luă între degetele sale şi zise 'Mostră', pe urmă îşi continuă balansul, până ce mintea cercetă excesiv, până ce ochii nu mai ştiau în ce direcţii să privească, până ce şi el deveni doar un ochi ieşit din celula neuron.
'S-a greşit', îşi spuneau, oamenii de ştiinţă. Fiecare îşi dădea cu presupusul. Verificări peste verificări, hărţi complicate, exerciţii ce matematica inventa atunci, din vechile ştiinţe. Răspunsul nu s-a găsit. Teoriile au fost masive şi şi-au găsit locurile exacte în spaţii reduse. Ei trudeau zi şi noapte, în alternaţă lună-soare, complicat-dificil, crescător-descrescător...
Individul înţelept umbla în viitorul său, acum devenit prezent. Gândul era plin de ceaţă, mersul tot mai haotic. La un moment dat în plutirea sa se împiedică de un şiret dezlegat. Reuşi să se aplece, iar în chircirea sa avu o idee senină 'Greşeala, am fost eu'.
P.S. În prelucrarea ideii maşinii timpului, în mersul meu stradal, m-am gândit la scopul meu. Acesta a fost clar, brusc, personal, egoist, dar adevărat. Aş intra negreşit, dacă aş ştii că vei apărea de partea cealaltă a uşii. Dorinţa mea s-a redus la privire. Poate de aceea o imagine care să-mi împrospăteze viaţa mi-ar fi de ajuns.
Omul, odată ajuns, cel ce ştia mai mult decât cei din trecut, se apucă subit de investigaţii. Lumea aceasta similară, dar nu chiar, în suprapunerea celor două hârtii, vechi şi nou se va descoperi non-identitatea lor. Similitudini ce erau depăşite numeric. Teorii în cazane, principiile de bază erau acolo. Aceleaşi întrebări, răspunsuri, alte haine, mai mult oxigen, natură, animale, vegetale, celule. 'Da', constată cercetătorul, 'lucrurile stau cam la fel'. Se sui în maşina lui modernă, să sondeze şi mai adânc în trecut. Ajunse până la tribal. Ce a fost ochilor săi dat să vadă e dincolo de cuvinte. Primitivul plutea în aer înroşit, zeii se reuneau la altar, desculţe picioare îşi găseaua ritmul feroce, transa era adâncă. 'Aici nu am ce căuta', îşi spuse cel înţelept, preaplin de cunoştiinţă. Setă coordonatele total diferite. Era mai mult un joc al norocului. Nişte cifre luate din mintea sa, randomizate. A fost dus undeva, mult prea departe, dincolo de graniţe normale. Paşii săi erau aproape plutitori sau asta era mai mult senzaţia sa. Aici nu putea apuca nimic. Se păstraseră unele obiceiuri, cele ale mulţimii, şi ohh ce mulţime, văzu. Plutirea era o iluzie creată de cei deşi, ce în mersul lor, mai mult se susţineau unii pe alţii. Merse mult prin această lume şi în clătinarea sa bipedă, începu să se afunde din ce în ce, din mai aproape în mai departe, până ce drumul fu uitat. Valul veni şi luă traseul reîntoarcerii cu el. Maşina timpului se ascunse şi ea în marea largă. Cercetătorul descoperi o frunză pământeană. O luă între degetele sale şi zise 'Mostră', pe urmă îşi continuă balansul, până ce mintea cercetă excesiv, până ce ochii nu mai ştiau în ce direcţii să privească, până ce şi el deveni doar un ochi ieşit din celula neuron.
'S-a greşit', îşi spuneau, oamenii de ştiinţă. Fiecare îşi dădea cu presupusul. Verificări peste verificări, hărţi complicate, exerciţii ce matematica inventa atunci, din vechile ştiinţe. Răspunsul nu s-a găsit. Teoriile au fost masive şi şi-au găsit locurile exacte în spaţii reduse. Ei trudeau zi şi noapte, în alternaţă lună-soare, complicat-dificil, crescător-descrescător...
Individul înţelept umbla în viitorul său, acum devenit prezent. Gândul era plin de ceaţă, mersul tot mai haotic. La un moment dat în plutirea sa se împiedică de un şiret dezlegat. Reuşi să se aplece, iar în chircirea sa avu o idee senină 'Greşeala, am fost eu'.
P.S. În prelucrarea ideii maşinii timpului, în mersul meu stradal, m-am gândit la scopul meu. Acesta a fost clar, brusc, personal, egoist, dar adevărat. Aş intra negreşit, dacă aş ştii că vei apărea de partea cealaltă a uşii. Dorinţa mea s-a redus la privire. Poate de aceea o imagine care să-mi împrospăteze viaţa mi-ar fi de ajuns.
1 comment:
si daca ochii ar fii holograme, atunci ei insisi ar fi virtuali, darmite ce se vede cu ei!asa ca nu conta mult pe imaginea care sa-ti schimbe viata, doar daca e una din cealalta dimensiune;-)
Post a Comment