Târziu

Nu-mi ies pasenţele. Toate stau în capul meu pe cale să răbufnească. Un vulcan ce speră ca lava sa să nu distrugă chiar totul. Urăsc momentele de blocaj atât de necesare, atât de naturale în alternanţa lor cu momentele de inspiraţie. Cuvintele vor să zboare din mine şi eu nu le las, pentru că ştiu că nu vor avea ordinea dorită, imperioasă scopului propus.
Mi se pare oarecum haioasă simultaneitatea punctului de secătuire cu cel de abundenţă. Am obosit, nu să fiu eu, nu să nu am toate datele persoanei mele, ci să fiu trează la ora asta.