Hai hui

Mi s-au împrăştia ideile ca şi cum cineva ar fi suflat accidental într-o scrumieră.
De aceea îmi vin în minte doar bucăţele, fraze alandala (ala bala portocala) cum ar fi:

Globul de cristal s-a spart. Fumul înecăcios se dispersează pretutindeni.
Dacă ar fi trăiesc într-o cameră toată viaţa mea, aş alege un fund de mare.
Zgomote ritmice îmi găuresc timpanele. Intră în ţeastă ca printr-un tunel, ca mai apoi să iasă, neluând nimic cu ele.
Am această grădină unde totul e trandafir, unde florile văd soare, unde parfumul îţi suceşte gravitaţia. Căzută pe pământ, cu faţa zgâriată, văd norul-căţel 'braţ la braţ' cu norul-pisică.
Dacă înjunghi albul sângerează în dâre de alb. Camuflarea perfectă a unei răni.
Cubul levitator al omuleţului frustrat nu are uşiţă. Oare scriitorul îi va inventa una la următoarea poveste?
Cap rotund, gură rotundă, rotocoale de fum. Cerculeţele, ca de locomotivă cu aburi ale corpului uman.
Am spaţii verzi, am spaţii pe o întindere mare, am spaţii între mine şi lume, trăiesc într-un spaţiu, mă ocup singură, ca un vas cu apă. Ce-aş vrea să fiu apa. Poate lua orice formă.
Am să ...
Stop. Flash. The light is red. Waiting for the green one.