Ne tratăm emoţiile cu cupe florale. Bem seva de copac şi printre frunze vedem net. Dincolo de coji de portocală, găsesc miezul spumos. Un lichid dulce ce se prelinge tropical. Aş vrea sa învăţ întinderea, s-o asamblez înăuntrul meu, s-o formez din bucăţele şi să o port cu mine mereu. N-aş vrea să pierd nimic din tainele privirii ce se uită spre nevăzut. Vreau să uit că pe aici nu se trece, să sar garduri verzi, unde până şi sârma ghimpată ştie să râdă. Calul poate fugi în toate direcţiile fără a avea o stare de rătăcire sau fără să creadă că a luat-o pe calea greşită. Nu-ti cer să rupi cornuri de inorogi, pentru că astfel ti-aş cere să ucizi basmul. Lebede se unduiesc în marea impropie. Poposesc o perioadă, fără a se simţi stânjenite. Apoi ridică aripile spre cer. Uită-te prin binoclul răsturnat şi această lume o să ţi se pară la maximul îndepărtării. Nu folosi văz, schimbăţi doar simţurile între ele.
Tuesday, November 27, 2007
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment