Ce campanie simpatică au ăştia de la ziarul "Compact". În fiecare număr în josul uneia dintre pagini găseşti câteva desene, nu foarte reuşite ca şi design, în care se promovează ideea de 'a citi şi a da mai departe'. Sunt prezentate diferite posibilităţi, aceea de a citi şi a lăsa ziarul pe scaunul pe care ai stat în metrou sau de a îl pune la loc de unde l-ai luat (îngusta carcasă de tablă gălbuie de la intrarea de la metrou), şi o serie de asemenea opţiuni.
Se pare că la noi mulţi indivizi confundă carcasa găbuie de metal cu coşul de gunoi sau cu un alt gaben mai murdar al dalelor metroistice, păşite de puzderia de călători matinali.
Dimineaţă asta, e a doua sau a treia oară la rând când ratez lecturarea printre gene presărate încă cu Ene, deoarece se pare că până pe la 8.30 nu mai e nici un "Compact" disponibil. Stăteam şi mă întrebam vag 'de ce?', în vreme ce aruncam la gunoi, pentru că primisem unul şi ieri, un calendar de la PD 2008-2009 , ce are pe verso un fel de carte de identitate a cetăţeanului român PD-ist. Mă rog. Întind mâna spre coşul albastru şi-n acelaşi timp un nene întinde mâna să arunce nr-ul Compact de azi. Degetele mele firave se lungesc oarecum involuntar spre ziarul lui, în vreme ce cârnăciorii săi dau drumul în gunoi aceluiaşi ziar mult dorit. 'Hmm', îmi zic eu, 'foarte drăguţ'. Se pare că dânsul lecturează presa în diagonală. Oricum şi dacă n-a ratat campania "Compact", a ignorat-o cu desăvârşire.
Well, eu încerc să fiu un bun cetăţean măcar în departamentul acesta, deoarece ştiu cât de somnoroase pot fi unele dimineţi, în care nu vrei să adormi în tren, de frica netrezirii la staţia la care trebuie. Sau matinalismul morocănos peste care vine îmbulzeala oamenilor, şi aştepţi o mică eliberare a vagonului, într-atât încât să poţi avea spaţiul să citeşti presa gratuită, agăţat într-o rână de bară. Plus că uneori plictiseala atinge cote maxime, mai ales dacă circuli fără un însoţitor, şi te gândeşti că până şi cel mai nesărat dintre ei will do şi stai cu speranţa că vei întâlni o figură cunoscută.
Mă miră cum românul are un aşa simţ dezvoltat al propietăţii chiar şi atunci când primeşte lucruri moca. E acelaşi gen de om care probabil trăieşte într-o satisfacere a nevoilor imediate şi atât. Ceva de genul "Băi, vreau ziar, mă înghesui să-l iau. Îl citesc îl arunc la gunoi şi asta pentru că-s civilizat bă," spuse el scuipând pe jos cât trece spre automatele cu cartelă de la intrarea în metrou, după ce se debarasează de mucul de ţigară încă aprins.
Şi asta e tot. Read and throw away. Se merge pe mentalitatea asta cred a nevoilor personale ce primează, chiar dacă ştim să dăm sfaturi, chiar dacă te sun să te întreb ce mai faci şi poate după un prim bună, undeva după un sfert de oră, încep să mă întreb de ce am sunat. Suntem sfătoşi, vorbim despre ce e bine sau rău, avem păreri despre orice. Deh, vorba lungă a românaşului de bericioacă sau răchie ce bine merge, pe fundal de muzichie. Ştim să vorbim. Asta e bine. We have people skills. La unii s-au format, la alţii sunt înnăscute (genul de individ meliţă, he/she just wont shut the fuck up :)
În cazul meu au fost formate. Între timp le-am cam uitat. Poate de aia mă enervează şi pălăvrăgeala asta ce nu duce nicăieri sau cu tot felul de oameni cu care n-ai nici o dorinţă de a vorbi, dar trebuie, pentru că ţi-o impune jobul, şcoala sau anturajul, nah, whatever.
Eu vreau doar un ziar d-le, informare şi gata, nu părerile tale cum că guvernul e nu ştiu cum sau că vai ce frig vine peste noi, sau ploi, bla bla. Poate ar trebui să îmi cumpăr unul de acum înainte. Dar nu, că e nice campania "Compact" şi îi citesc de prea mult timp să renunţ la ei şi-mi plac pentru că au un număr de pagini aşa ca pentru o citire de metrou şi îţi spun cam totul pe scurt.
Aşa că, 'nenea, nenea, citeşte şi dă mai departe, că de nu, te înţep sau scot limba aricioasă la tine,' zise ghemotocul îmbufnat între două rostogoliri pe scări.
Se pare că la noi mulţi indivizi confundă carcasa găbuie de metal cu coşul de gunoi sau cu un alt gaben mai murdar al dalelor metroistice, păşite de puzderia de călători matinali.
Dimineaţă asta, e a doua sau a treia oară la rând când ratez lecturarea printre gene presărate încă cu Ene, deoarece se pare că până pe la 8.30 nu mai e nici un "Compact" disponibil. Stăteam şi mă întrebam vag 'de ce?', în vreme ce aruncam la gunoi, pentru că primisem unul şi ieri, un calendar de la PD 2008-2009 , ce are pe verso un fel de carte de identitate a cetăţeanului român PD-ist. Mă rog. Întind mâna spre coşul albastru şi-n acelaşi timp un nene întinde mâna să arunce nr-ul Compact de azi. Degetele mele firave se lungesc oarecum involuntar spre ziarul lui, în vreme ce cârnăciorii săi dau drumul în gunoi aceluiaşi ziar mult dorit. 'Hmm', îmi zic eu, 'foarte drăguţ'. Se pare că dânsul lecturează presa în diagonală. Oricum şi dacă n-a ratat campania "Compact", a ignorat-o cu desăvârşire.
Well, eu încerc să fiu un bun cetăţean măcar în departamentul acesta, deoarece ştiu cât de somnoroase pot fi unele dimineţi, în care nu vrei să adormi în tren, de frica netrezirii la staţia la care trebuie. Sau matinalismul morocănos peste care vine îmbulzeala oamenilor, şi aştepţi o mică eliberare a vagonului, într-atât încât să poţi avea spaţiul să citeşti presa gratuită, agăţat într-o rână de bară. Plus că uneori plictiseala atinge cote maxime, mai ales dacă circuli fără un însoţitor, şi te gândeşti că până şi cel mai nesărat dintre ei will do şi stai cu speranţa că vei întâlni o figură cunoscută.
Mă miră cum românul are un aşa simţ dezvoltat al propietăţii chiar şi atunci când primeşte lucruri moca. E acelaşi gen de om care probabil trăieşte într-o satisfacere a nevoilor imediate şi atât. Ceva de genul "Băi, vreau ziar, mă înghesui să-l iau. Îl citesc îl arunc la gunoi şi asta pentru că-s civilizat bă," spuse el scuipând pe jos cât trece spre automatele cu cartelă de la intrarea în metrou, după ce se debarasează de mucul de ţigară încă aprins.
Şi asta e tot. Read and throw away. Se merge pe mentalitatea asta cred a nevoilor personale ce primează, chiar dacă ştim să dăm sfaturi, chiar dacă te sun să te întreb ce mai faci şi poate după un prim bună, undeva după un sfert de oră, încep să mă întreb de ce am sunat. Suntem sfătoşi, vorbim despre ce e bine sau rău, avem păreri despre orice. Deh, vorba lungă a românaşului de bericioacă sau răchie ce bine merge, pe fundal de muzichie. Ştim să vorbim. Asta e bine. We have people skills. La unii s-au format, la alţii sunt înnăscute (genul de individ meliţă, he/she just wont shut the fuck up :)
În cazul meu au fost formate. Între timp le-am cam uitat. Poate de aia mă enervează şi pălăvrăgeala asta ce nu duce nicăieri sau cu tot felul de oameni cu care n-ai nici o dorinţă de a vorbi, dar trebuie, pentru că ţi-o impune jobul, şcoala sau anturajul, nah, whatever.
Eu vreau doar un ziar d-le, informare şi gata, nu părerile tale cum că guvernul e nu ştiu cum sau că vai ce frig vine peste noi, sau ploi, bla bla. Poate ar trebui să îmi cumpăr unul de acum înainte. Dar nu, că e nice campania "Compact" şi îi citesc de prea mult timp să renunţ la ei şi-mi plac pentru că au un număr de pagini aşa ca pentru o citire de metrou şi îţi spun cam totul pe scurt.
Aşa că, 'nenea, nenea, citeşte şi dă mai departe, că de nu, te înţep sau scot limba aricioasă la tine,' zise ghemotocul îmbufnat între două rostogoliri pe scări.
No comments:
Post a Comment