Ştii?

Ştii momentul acela în care e prea mult ca să mai fi tu însăţi?
Ştii sentimentul acela că sensul te-a părăsit demult?
Ştii cum e să ai aripi şi să nu mai vrei să zbori?
Ştii când apare invidia pe lucruri mărunte?
Ştii cum e să uiţi punctul de unde ai plecat şi motivele pentru care nu mai eşti acolo?
Ştii cum e să vrei? Ştii cum e să nu vrei?
Ştii cum e să ai ceva? Ştii cum e să pierzi?
Ştii de ce îţi pui atâtea întrebări?
Ştii ce cauţi de fapt?
Ştii de ce îţi plac aricii?
Ştii de ce ai aceleaşi obsesii? Ştii de ce simţi nevoia să ai obsesii?
Ştii unde naiba duc toate astea?
Ştii să iei o pauză?
Ştii de ce ai obosit încă de pe acum să exişti?
Ştii de ce nu te poţi observa cumva din exterior când mergi pe stradă, ca şi cum ai fi tot tu cea care se uită la tine?
Ştii să te bucuri iar?
Ştii de ce nu-ţi mai reaminteşti visele?
Ştii că eşti într-un punct depresiv şi că-ţi vine să zici 'fuck it' şi gata?
Ştii că nu mai poţi avea o discuţie reală cu tatăl tău, la modul fizic?
Ştii că devii un fel de copie a lui şi că nu vrei s-o iei pe drumul acesta, dintr-o fidelitate stupidă?
Ştii că lista asta nu se opreşte niciodată în capul tău?
Ştii că te învârţi în cerc ca un leu într-o cuşcă?
Ştii că grădina zoologică e cel mai urât loc de pe pământ, pentru că are susţine oribila idee de captiv?
Ştii că eşti la a 10-a ascultare a aceluiaşi cântec?
Ştii că vorbeşti prea mult?