Imagine luată de aici
Mă gândeam nu demult, de când nu ştiu exact , deoarece n-am memorie, deoarece n-am creier, că e chiar nasol să fi sârmă ghimpată. Cele mai meschine întrebuinţări mi-au fost date. Stau cocoţată pe garduri de puşcărie, de fabrici, de lagăre, uneori pe cele ce împrejmuiesc cirezi sau delimitează graniţe. Rănesc oamenii, ori de câte ori mă ating. Animale nu mai spun, acelea care accidental se încurcă în ţepii mei haotici şi-ncep să scoată sunete îndurerate şi se zbat sub tentaculele mele sârmoase. Mă termină fiecare ţipăt sfâşiat şi rănit, acel cerc vicios din care puţine animale reuşesc să evadeze. În ceea ce priveşte oamenii e mai ok, pentru că de cele mai multe ori intenţiile lor când sar un gard cu sârmă ghimpată nu-s cele mai bune din lume. Există şi excepţii bineînţeles.
În rest viaţa mea e cam plictisitoare. Stau în ploaie, soare, vânt, nămeţi, viscol, tunete, arşiţă, etc şi atât.
Mă gândeam nu demult, de când nu ştiu exact , deoarece n-am memorie, deoarece n-am creier, că e chiar nasol să fi sârmă ghimpată. Cele mai meschine întrebuinţări mi-au fost date. Stau cocoţată pe garduri de puşcărie, de fabrici, de lagăre, uneori pe cele ce împrejmuiesc cirezi sau delimitează graniţe. Rănesc oamenii, ori de câte ori mă ating. Animale nu mai spun, acelea care accidental se încurcă în ţepii mei haotici şi-ncep să scoată sunete îndurerate şi se zbat sub tentaculele mele sârmoase. Mă termină fiecare ţipăt sfâşiat şi rănit, acel cerc vicios din care puţine animale reuşesc să evadeze. În ceea ce priveşte oamenii e mai ok, pentru că de cele mai multe ori intenţiile lor când sar un gard cu sârmă ghimpată nu-s cele mai bune din lume. Există şi excepţii bineînţeles.
În rest viaţa mea e cam plictisitoare. Stau în ploaie, soare, vânt, nămeţi, viscol, tunete, arşiţă, etc şi atât.
No comments:
Post a Comment