Bagaje

Sunt un om cu bagaje. Mulţi pot spune asta despre ei înşişi, aşa că nu e mare lucru. În cazul meu car doar de 26 de ani rucsaci, pungi, valize, cutii, plase, traiste, etc, etc. Mai am unele şi acasă pe care le ţin în sertare, dulapuri, debarale. Cred că acelea sunt cele mai dragi şi mai apropiate de sufletul meu. Pozele, cărţile, casetele audio, ce pe vremuri erau discuri de vinil şi benzi de magnetofon (pe care încă îl am, by the way şi funcţionează). Aparatele vechi de fotografiat ce au imortalizat atâtea momente haioase (mă întreb dacă toţi tind să surprindă acele clipe fericite la fel cum tind să-şi amintească de ele, mai degrabă decât de cele urâte). În capul meu toate au spaţiu, indiferent de cum sunt ele şi încerc să le păstrez cu mine cât mai mult posibil. Poate de asta am frică de acea senilitate acută şi răutăcioasă şi mai ales frica de a nu se instala de timpuriu (care rimează cu purpuriu, fără să aibă neapărat o conexiune între ele : ) Iau cu mine feţe şi gesturi, expresii faciale, ticuri nervoase, felul în care arată exploziile de bucurie, clipele de tristeţe, lacrimile de dor, de supărare, de fericire, de ciudă, (Hmm, câte categorii de lacrimi. Până acum nu m-am gândit c-ar fi aşa de numeroase.), crizele de nervi (care sunt tot explozii, dar in a bad way) şi aşa mai departe. Bagajele mele sunt şi imaginare şi se pot încadra la categoria vise şi scenarii. Acele discuţii pe care n-o să le port niciodată, dar pe care aş fi vrut să le am, acele imagini mentale ale unor plaje, unde palmierii şi cocotierii sunt pe aproape sau al unui ocean limpede, albastru desigur, care diluează lumina şi-n care mă scufund uşor. Vise cu deşert, cu oaze sau cu cascade, păduri tropicale, maimuţe ce chirăie prin copaci, liane de Tărzănel, casa din "Laguna Albastră" şi multe altele. "Oare să am o tendinţă naturală spre cald?", se gândi ea cu voce scrisă. "Ciudat pentru o persoană născută în perioadă decembrină", adăugă în caractere Times New Roman. Scenariile sunt. :) Se rezumă de obicei la filmuleţe de scurt metraj (acele discuţii imaginare cu persoane reale, reale pe care nu le-am cunoscut niciodată în persoană, dar pe care le "ştiu", cele ireale - adică seulment dans ma tete, şi cele cu mine însămi, când eu sunt altcineva, dar tot eu). Mai avem categoria brief cartoons, cu animăluţe vorbitoare şi buclucaşe.
Cam mult de cărat pentru o fată slăbuţă, născută în decor bucureştean, cu o viaţă nu prea alertă şi care se drumeţeşte pe aceleaşi cărări dus-întors de la servici.