Bovis Lend Lease

În sfârşit ceva scuze în ţara asta. Mă întorceam acasă, ca de obicei şi-am trecut pe lângă micuţul şantier pe care s-au hotărât dumnealor (oricine ar fi ei) să-l facă acum mai bine de o lună. La început au luat juma de trotuar, pe urmă juma de stradă, ca mai apoi să desfiinţeze staţia de autobuz, casa de bilete şi standul de ziare. Totul era şi este în continuare înconjurat de un paravan/gard de tablă argintiu, care nu lasă nimic la vedere şi care se termină cu boltă ca de viţă de vie, cea din urmă lipsind cu desăvârşire. Observând toate acestea mă apuca o revoltă matinală, pe care o uitam la scurt timp după aceea şi pe care o retrăiam la întoarcea in my home sweet home. Ah da, magazinul de canapele, saltele and other bunch of decorating your house horrible colored stuff a fost si el desfiinţat. Ce-i drept ăsta ar fi singurul lucru bun din toată povestea, deoarece mi se pare mai plăcut vederii golul dinăuntru cu dâre albicioase de praf, geamuri ceţoase şi vagi mormonele de molozuri. Astăzi o schimbare haioasă. Un panou ai cărui vorbe n-o să le redau întocmai (nu pentru că nu se pot difuza aici, ci pentru că neuronul meu memorial e slab:) "BOVIS LEND LEASE doreşte să-şi ceară scuze pentru inconvenienţele create de apariţia acestui şantier de lucru ... bla bla bla." (Promit să respect citatul întocmai la următorul post). Deci aşa 'stă treburili', am zis în sinea mea (că doar nu a altuia). Panoul mi-a smuls un zâmbet şi un mulţam neverbalizat, urmat de gândul "Do they really mean it, or they are just saying that, ca să scape de alte reclamaţii ulterioare?"