Prezenţe nonprezente

Paharul ce se varsă murdăreşte albul cu tot felul de semne ciudate ce se pot numi cuvinte, pe urmă o limbă. Probabil că diferă pentru fiecare ţară, de aceea se zice că învăţăm limbi străine. Sau poate lichidele diferă. Încă nu am descoperit. Rămâne de văzut.
În altă ordine de idei, gândurile încep să mi se împrăştie. De aceea blogul e fog şi nu smog şi nu frog sau altceva cu rimă sau similar. Ajung la un punct nocturn în care nu pot scoate ideea din context, în care ea se voalează sau vine o alta peste ea. E un lanţ de circuite care se scurtcicuitează în somn sau se transformă în altceva, în vis. Ah da, visele, mai nou însoţite de stări de nelinişte sau de frică pasageră, dar destul de intensă. Vis că parcă mai ieri auzeam paşii tăi desculţi pe gresia din hol, vis că mergeai pe întuneric într-o echilibristică ce lăsa de dorit, deşi cunoşteai toate cotloanele casei. Visul scârţâitor al canapelei pe care te întindeai. Visul fumului tău de ţigară, al degetelor tale îngălbenite, al suspinelor discrete la vizionarea unui concert cu Tudor Gheorghe, al gândurilor nerostite atunci, actualizate acum în discuţii imaginare cu tine, etc, etc..............
Printre rânduri de lichide vărsate dintr-un prea plin, paharul e gol şi povestea e pe sfârşite.