Matinal

Cafeaua e dulce, rece, sorbită între două strănuturi. Am răcit practic și căldura ajunge cu greu în oase. Se rupe un șir de gânduri între două linii ce devin paralele. În ultimul timp mă scurtcircuitez ușor. Totuși, o dispoziție se reasamblează mai bună, între aceleași fumuri de viciu, ca și cum mă încearcă un sentiment să mă arunc în zăpadă și să ies doar la topire.
În ultimul timp mă pierd ușor, de parcă îmi dau seama în mijlocul propoziției că n-am echipat bine neuronii pentru iarnă. Îmi amintesc de încăperi din care observam totul de la distanță, pentru ca realitatea să nu se deșire. Visam atunci ca și acum. Astăzi mai puternic ca ieri, mâine mai ascuns ca azi. Am pierdut olfactiv acele de brad simplu, neîmpodobit, cu rădăcini puternice, în mediu natural.
Am peliculele arse pe margini, modelate de vremurile când mi-era totul lejer, spontan și zâmbitor. În matinal nu știu ce să spun, în întuneric nu văd să scriu și lumina lămpii rămâne mereu artificială.
Ieri am văzut sania pe același drum spre casă. Mi-am amintit de cizmele maro, mari, pe care le fixam cu privirea și de căldura hainelor groase din lumea mea mică. Am crezut că vei face un viraj brusc și voi cădea râzând, dar cele două personaje nu eram noi. Totuși, am surâs la imaginile ce-au dispărut în fulgii altor ierni.
În ultimul timp mă impulsionez ușor, dar nu știu dacă alerg de sau înspre ceva. Caut semne de punctuație sau de circulație, care să-mi reamintească ordinea cuvintelor și direcția.
E dimineață forfoitoare dincolo de așternuturi calde și jaluzele orizontale, iar când voi ieși pașii-mi vor fi la fel de grăbiți și lumea la fel de interioară.

Tori Amos - Sleeps With Butterflies