Absent

Cel mai ciudat lucru este să-ți aud numele pe buzele altora. Glasuri masculine sau feminine ce te pronunță, printr-o coincidență când nu te cunosc, voit după ani de zile în care te-au știut. Nu-mi dau seama de ce, dar vreau ca numele tău să rămână închis între pereți de sticlă, ca o piesă de muzeu studiată în cele mai mici detalii, ca o identitate ce a fost și va rămâne numai și numai a ta.

Mi s-a spus că-ți semăn în multe feluri. Știința acestui lucru nu provoacă nicio reacție imediată în mine. Șapte ani fără tine sunt ca o supraviețuire decolorată de o pensulă din care apa mustește pe un tablou plin de dâre și imagini încețoșate, contururi diluate, siluete privite de miopi, coridoare scofâlcite de timp și ziduri tapetate cu cărămizi false.

Cred că m-am schimbat de când ai plecat în zori de zi abrupți și văratici. Știu că vii din când în când să vezi ce mai fac. Habar n-am dacă te bucură sau nemulțumește viața mea de acum, pentru că de câte ori îți deschid ușa ești mereu mut.

Mă deranjează mintea umană care, în absență, tinde să denatureze realități trecute și prezente, care de-a lungul timpului își pierde claritatea, care fabulează excesiv când scaunele sunt vacante. Astfel, nu mai știu cum suntem noi doi, acum când descrierile mele au un grad ridicat de poveste. Nici măcar așa nu pot spune că reușesc să te recuperez total, să umplu golul pe care l-ai lăsat în mine.

Band of Horses - The Funeral