Între doi paşi este doar mişcare. Cum îmi sunt serile când merg prin oraş, grele şi suflul fragmentat. S-a făcut cald şi uneori încheieturile mă dor. Totuşi merg. Este plăcut. Mă gândesc că durerea, oricât de mică, este un semn că suntem vii.
Noaptea e întunecată şi câinii latră. Nimic nu mă readuce înapoi. Să fie oare distanţa cea care ne face să uităm sau faptul că nu vedem aşa des unele feţe?
Se vede clar când nu spun nimic, chiar şi atunci când vorbesc. Cad identic printre propriile gânduri. M-am plictisit, m-am iritat, m-am resemnat. Oricine mă vede. Eu trec mai departe şi totuşi rămân în acelaşi loc, de parcă nu s-ar fi inventat niciodată mişcarea sau ca şi cum timpul nu ar trece.
S-au presărat anii peste prea multe răni. M-am îmbătat, m-am ridicat, m-am încruntat. Dispar printre trăsături de cărbune sau nori de fum. Orice îmi poate aduce aminte că exist.
Felul în care stau şi-mi spun că nimic nu mai contează, felul cum minte privirea şi ochii văd acelaşi decor... M-am lăsat, m-am împachetat, m-am întristat.
Căderile libere sunt mai reale noaptea. Melodia ta o am şi este foarte frumoasă. Tu erai trecut, acum eşti altceva. Noi ne ştim demult, dar ne-am scăpat mereu printre degete. Ferestrele deschise ne înfrigurau şi acum ne cunoaştem prea bine, dar niciodată cu puncte pe i.
Noaptea e întunecată şi câinii latră. Nimic nu mă readuce înapoi. Să fie oare distanţa cea care ne face să uităm sau faptul că nu vedem aşa des unele feţe?
Se vede clar când nu spun nimic, chiar şi atunci când vorbesc. Cad identic printre propriile gânduri. M-am plictisit, m-am iritat, m-am resemnat. Oricine mă vede. Eu trec mai departe şi totuşi rămân în acelaşi loc, de parcă nu s-ar fi inventat niciodată mişcarea sau ca şi cum timpul nu ar trece.
S-au presărat anii peste prea multe răni. M-am îmbătat, m-am ridicat, m-am încruntat. Dispar printre trăsături de cărbune sau nori de fum. Orice îmi poate aduce aminte că exist.
Felul în care stau şi-mi spun că nimic nu mai contează, felul cum minte privirea şi ochii văd acelaşi decor... M-am lăsat, m-am împachetat, m-am întristat.
Căderile libere sunt mai reale noaptea. Melodia ta o am şi este foarte frumoasă. Tu erai trecut, acum eşti altceva. Noi ne ştim demult, dar ne-am scăpat mereu printre degete. Ferestrele deschise ne înfrigurau şi acum ne cunoaştem prea bine, dar niciodată cu puncte pe i.
Nick Cave & Grinderman - Vortex
1 comment:
caderea libera.hmmm.yammi:-)
Post a Comment