Film

Iată ce scriam eu, având pe fundal o filmare. M-am gândit la un film. Poate doar nişte scene disparate de fapt. Textul conţine şi un desen pe care nu-l pot reproduce în post, pentru că n-am cum. Am desenat trepte de o parte şi de alta a pătrăţelelor caietului de matematică şi între ele am trasat o linie. Apoi forma rezultată am asociat-o cu o posibilă păstaie. Restul sunt combinaţii între ceea ce se întâmpla şi lucrurile ce-mi veneau în minte.

Deci iată textul:
Tu ai putea urca aceste scări, ca nişte păstăi?
Aplauzele asurzesc uniform. Peste tot e plin. Zumzet. Microfoane şi pereţi. Lumea nu spune aceleaşi lucruri pe aceeaşi limbă.
Aud absurd prin somn. S-au vărsat căldările fonice. De ce scriu aplecat? De ce spre stânga? E un delir în vis, ca şi cum nu mi-aş găsi aţele şi feţele.
Critic ... literar ... critică ... un sceptic prin excelenţă. Şi cel care este de acord cum se numeşte? Cel, ce stă liniştit într-un loc cu părere identică cu a celui ce a aruncat cu vorbe, cu dâre, semne, cuvinte? Oare există aşa ceva?
Elena studiază elena. Ce chestiune, domnule?!