Sub egida most bloggers are doing it, then why shouldn't I, m-am gândit că ar trebui să scriu şi eu câteva rânduri despre această acţiune eco. Eco as in ecologie, eco as in Green Peace, eco as in reclicle, etc.
Nu pot spune despre mine că sunt o persoană prea eco sau dedicată pe de-a întregul acestei acţiuni. La modul practic nu fac mare lucru în încercarea de a face rotundul albastru mai bun. Am prieteni care sunt eco şi crezul lor este puternic şi foarte manifest. Lucru ce e de apreciat, consider eu. Chestia eco practică pe care mă gândesc acum s-o fac e să duc câteva cărţi din vremurile de studiu ale tatălui meu la unul dintre centrele de reciclare, cărţi de specialitate petrolieră, inginerie, foraje and all that, care stau într-o mini-bibliotecă pe hol şi care ocupă spaţiul degeaba. Iniţial mă gândisem să le duc la un anticariat, dar varianta cu reciclarea mi se pare mai bună acum, având în vedere faptul că sunt cărţi cam vechi şi la modul în care avansează tehnologia nu ştiu dacă vor fi de prea mare folos în studiul cuiva. Aşa că decizia a fost reciclează. Partea care trebuie s-o figure out e cea cu transportul, căci ar fi cam peste mână să car de una singură ditamai sacul şi-n plus n-am nici costumaţie de Crăciuniţă (the red sutff şi barba albă) şi copiii nu cred că ar vrea genul acesta de cadouri :-)
În fine. Ce mă distrează oarecum categoria asta a celor eco care fac asta doar pentru că e în trend acum. Un fenomen la modă printre vedete, oameni cu ţoale de firmă şi alte stuff de genul. În fond nu prea contează motivul. Important până la urmă e s-o faci, indiferent de ceea ce te îndeamnă spre această acţiune.
Mă întreb de ce s-a ajuns aici. Adică de ce a trebuit să really fuck up the planet, ca acum să încercăm s-o salvăm. Probabil e ideea aceea de superhero, de "here I come to save the day". Şi cum supereroii n-au avut răufăcători, s-au gândit să fie ei în dublu rol, să-şi exercite dubla tendinţă naturală, cea spre rău şi cea spre bine. Sau s-o fi trezit unul prost dispus într-o zi, a luat o cafea la dozator şi în nervii lui a zis 'fuck it' şi a aruncat paharul de plastic pe stradă. Cum spiritul de turmă e una dintre cele mai proprii "calităţi" umane, ceilalţi s-au luat după el, gândindu-se 'yeah fuck it, dacă el o face de ce să n-o facem şi noi?'. Şi uite aşa s-a dat tonul spre foarte multe acţiuni non-eco.
Acţiunea non-eco m-a deranjat cel mai tare a fost când m-am dus acum câţiva ani buni în Delta Dunării. Eram într-o aşa transă contemplativă legată de toată natura ce se deschidea în faţa ochilor mei neştiutori, inspiram verdele stufului în plămâni, vedeam micile cuiburi plutitoare de păsărele, lebedele ce îşi iau zborul razant cu apa, întinderi masive de albastru şi de verde stufos, ca în colţurile mai umbroase să văd gunoaie plutitoare de pet-uri, hârtii, pungi, ş.a.m.d. A fost o discrepanţă ce mi-a cam dat o palmă urâcioasă, ce m-a smuls din extazul meu contemplativ. Primul gând a fost 'come on, chiar şi aici, ce naiba'. 'Dacă nici Delta nu e scutită de aşa ceva, atunci e clar un pericol.' Şi-n plus ce idioţi suntem ca popor, dacă facem asta Deltei! Aşa ca fază, suntem printre foarte puţinele ţări care beneficiem de o aşa măiestrie a naturii şi ce facem cu ea? "Well I got an idea, hai s-o decorăm cu tot felul de chestii poluante, eventual în timp, mai vărsăm şi nişte petrol în ape, că şi aşa lebedele alea îs prea albe."
So, probabil ăsta a fost primul impact legat de natură şi de modul în care îi dăunăm noi, ca indivizi.
În ţara noastră şi nu numai există ideea asta că, eh, sunt doar eu o persoană şi ce rău fac dacă arunc o hârtiuţă sau un chiştoc de ţigară pe jos? Dar treaba nu e gândită la nivel amplu. După ce acest "mic" individ face treaba asta, e urmat de un altul care face acelaşi lucru şi de un altul şi de un altul. Şi uite, astfel, se crează fenomenul de masă. Şi atunci se ajunge în punctul în care devine dăunător. Oamenii nu-şi dau seama în genere că sunt o forţă. Că prin combinarea puterilor devin o putere mai mare (o putere la pătrat sau la cub), ce acţionează, ce schimbă. Schimbarea poate fi bună sau rea. Aceiaşi oameni au şi valenţa de ignoranţi când vine vorba de rău. Tendinţa de a ocoli shit-ul, după ce l-au făcut.
Efectele nasoale asupra planetei se pot vedea la tot pasul. Nu-i trebuie o lupă, ci doar să le dai puţină atenţie. Nu vorbesc din postura unei persoane eco 100%. Nu cred că sunt nici pe jumătate eco. Shame on me, for not being one. Da, îmi recunosc vina. Recunoaşterea nu e suficientă, e doar un prim pas în a localiza o problemă. E uşor să zici 'da, nu îmi pasă de natură, o distrug prin acţiunile mele şi nu mă interesează decât persoana mea. Dacă mie mi-e bine, fuck the rest.' Pentru că, da, trăim într-un bine imediat. Toată lumea urmăreşte binele, ceea ce mi se pare perfect ok. Ceea ce nu e ok, e că acest bine e total subiectiv, trăieşte în limitele sale umane, îţi pune ochelari de caluţ şi nu te lasă să vezi the big picture.
Poate schimbarea va veni şi pentru mine. Poate vina mea recunoscută mă va duce şi la schimbarea prin acţiune. Oricum primul pas consider că e făcut şi poate un pic şi din al doilea prin faptul că scriu despre asta.
Prin urmare nu doar spuneţi că sunteţi eco, ci şi trăiţi eco ;)
Nu pot spune despre mine că sunt o persoană prea eco sau dedicată pe de-a întregul acestei acţiuni. La modul practic nu fac mare lucru în încercarea de a face rotundul albastru mai bun. Am prieteni care sunt eco şi crezul lor este puternic şi foarte manifest. Lucru ce e de apreciat, consider eu. Chestia eco practică pe care mă gândesc acum s-o fac e să duc câteva cărţi din vremurile de studiu ale tatălui meu la unul dintre centrele de reciclare, cărţi de specialitate petrolieră, inginerie, foraje and all that, care stau într-o mini-bibliotecă pe hol şi care ocupă spaţiul degeaba. Iniţial mă gândisem să le duc la un anticariat, dar varianta cu reciclarea mi se pare mai bună acum, având în vedere faptul că sunt cărţi cam vechi şi la modul în care avansează tehnologia nu ştiu dacă vor fi de prea mare folos în studiul cuiva. Aşa că decizia a fost reciclează. Partea care trebuie s-o figure out e cea cu transportul, căci ar fi cam peste mână să car de una singură ditamai sacul şi-n plus n-am nici costumaţie de Crăciuniţă (the red sutff şi barba albă) şi copiii nu cred că ar vrea genul acesta de cadouri :-)
În fine. Ce mă distrează oarecum categoria asta a celor eco care fac asta doar pentru că e în trend acum. Un fenomen la modă printre vedete, oameni cu ţoale de firmă şi alte stuff de genul. În fond nu prea contează motivul. Important până la urmă e s-o faci, indiferent de ceea ce te îndeamnă spre această acţiune.
Mă întreb de ce s-a ajuns aici. Adică de ce a trebuit să really fuck up the planet, ca acum să încercăm s-o salvăm. Probabil e ideea aceea de superhero, de "here I come to save the day". Şi cum supereroii n-au avut răufăcători, s-au gândit să fie ei în dublu rol, să-şi exercite dubla tendinţă naturală, cea spre rău şi cea spre bine. Sau s-o fi trezit unul prost dispus într-o zi, a luat o cafea la dozator şi în nervii lui a zis 'fuck it' şi a aruncat paharul de plastic pe stradă. Cum spiritul de turmă e una dintre cele mai proprii "calităţi" umane, ceilalţi s-au luat după el, gândindu-se 'yeah fuck it, dacă el o face de ce să n-o facem şi noi?'. Şi uite aşa s-a dat tonul spre foarte multe acţiuni non-eco.
Acţiunea non-eco m-a deranjat cel mai tare a fost când m-am dus acum câţiva ani buni în Delta Dunării. Eram într-o aşa transă contemplativă legată de toată natura ce se deschidea în faţa ochilor mei neştiutori, inspiram verdele stufului în plămâni, vedeam micile cuiburi plutitoare de păsărele, lebedele ce îşi iau zborul razant cu apa, întinderi masive de albastru şi de verde stufos, ca în colţurile mai umbroase să văd gunoaie plutitoare de pet-uri, hârtii, pungi, ş.a.m.d. A fost o discrepanţă ce mi-a cam dat o palmă urâcioasă, ce m-a smuls din extazul meu contemplativ. Primul gând a fost 'come on, chiar şi aici, ce naiba'. 'Dacă nici Delta nu e scutită de aşa ceva, atunci e clar un pericol.' Şi-n plus ce idioţi suntem ca popor, dacă facem asta Deltei! Aşa ca fază, suntem printre foarte puţinele ţări care beneficiem de o aşa măiestrie a naturii şi ce facem cu ea? "Well I got an idea, hai s-o decorăm cu tot felul de chestii poluante, eventual în timp, mai vărsăm şi nişte petrol în ape, că şi aşa lebedele alea îs prea albe."
So, probabil ăsta a fost primul impact legat de natură şi de modul în care îi dăunăm noi, ca indivizi.
În ţara noastră şi nu numai există ideea asta că, eh, sunt doar eu o persoană şi ce rău fac dacă arunc o hârtiuţă sau un chiştoc de ţigară pe jos? Dar treaba nu e gândită la nivel amplu. După ce acest "mic" individ face treaba asta, e urmat de un altul care face acelaşi lucru şi de un altul şi de un altul. Şi uite, astfel, se crează fenomenul de masă. Şi atunci se ajunge în punctul în care devine dăunător. Oamenii nu-şi dau seama în genere că sunt o forţă. Că prin combinarea puterilor devin o putere mai mare (o putere la pătrat sau la cub), ce acţionează, ce schimbă. Schimbarea poate fi bună sau rea. Aceiaşi oameni au şi valenţa de ignoranţi când vine vorba de rău. Tendinţa de a ocoli shit-ul, după ce l-au făcut.
Efectele nasoale asupra planetei se pot vedea la tot pasul. Nu-i trebuie o lupă, ci doar să le dai puţină atenţie. Nu vorbesc din postura unei persoane eco 100%. Nu cred că sunt nici pe jumătate eco. Shame on me, for not being one. Da, îmi recunosc vina. Recunoaşterea nu e suficientă, e doar un prim pas în a localiza o problemă. E uşor să zici 'da, nu îmi pasă de natură, o distrug prin acţiunile mele şi nu mă interesează decât persoana mea. Dacă mie mi-e bine, fuck the rest.' Pentru că, da, trăim într-un bine imediat. Toată lumea urmăreşte binele, ceea ce mi se pare perfect ok. Ceea ce nu e ok, e că acest bine e total subiectiv, trăieşte în limitele sale umane, îţi pune ochelari de caluţ şi nu te lasă să vezi the big picture.
Poate schimbarea va veni şi pentru mine. Poate vina mea recunoscută mă va duce şi la schimbarea prin acţiune. Oricum primul pas consider că e făcut şi poate un pic şi din al doilea prin faptul că scriu despre asta.
Prin urmare nu doar spuneţi că sunteţi eco, ci şi trăiţi eco ;)
2 comments:
E adevarat, primul pas e constientizarea..fain post:)
Mulţam.
Post a Comment