Mica Pedeapsa

Urăsc writingul fără smoking. De săptămâna asta am interdicţie pe fumat în camera cu calculatorul. Aşa că out on the balcony cu mine. Dar ţigările parcă n-au acelaşi gust când nu le poţi savura în mod liber şi cam în orice loc şi anturaj. Dacă ar fi să-mi pun interdicţie pe acest viciu aş pune-o până la capăt. No smoking anywhere şi gata. Nu încurajez lumea la această practică sinucigaşă (cel puţin aşa scrie pe pachet în warning-uri ca "fumatul poate să ucidă", "Fumatul dăunează grav sănătăţii tale şi a celor din jur", "Fumătorii mor mai tineri" etc, etc. şi one of my personal favorites, destul de rară pe pachete "Fumul de ţigară conţine benzen, nitrozamine, formaldehidă şi cianuri"). Well then în cazul ăsta ar trebui să mă las. Şi aşa am ani buni la activ şi parcă numărul albicioaselor cu filtru gălbui creşte. Asta e o idee în capul meu foarte îndepărtată, lăsatul de tutun. Da o să mă las, de mâine, de poimâine. Cu toţii cred că ştim placa asta. Am încercat preţ de 2 saptămâni, după care la o cafea matinală (că şi lăsat de cafea şi de ţigară not possible, deşi nu prea au deliciu separate una de cealaltă) am aprins şi o ţigară, saturată de atâtea floricele, chipsuri, covrigei, seminţe, gume de mestecat, etc... N-am avut încotro, era ori obezitate şi o respiraţie fără miros de tutun, ori breath tabacist şi slim or slender figure. Deci choice-ul era clar.
Şi iată-mă-s aici, same old smoker, vorbind despre intoxicări nocive şi neavând răgazul unui fum, două între propoziţii.