Intro

Iată-mă la început de drum. Am ales imaginea cu şinele de tren pentru primul meu post, deoarece imi plac trenurile. Simplu şi sec. Je sais. Dar au ceva trenurile prin zgomotul lor repetat, prin cabinuţa aia în care stai, prin scaunele nu chiar atat de incomode ca cele de mini bus. Când mergeam cu acceleratul de seară spre Braşov nimeream cam tot drumul de la Predeal încolo singură în compartiment. Un lucru ce îmi dădea o stare de bine. Aşa aveam senzaţia că sunt într-o căsuţă mobilă, un loc numai al meu,într-o lume ce se deplasează cu viteză atunci când privesc pe geam. Desigur decorul puţin cam sumbru nu fusese ales neapărat de mine, scaunele tapiţate într-un maro tipic, perdelele odată galbene, cred sau poate bej, (oricum o nuanţă ce clar nu s-a mai păstrat). Singura parte care ar fi putut fi aleasă de mine ar fi uşa glisantă cu geam. Asta îmi place, pentru că pot vedea oamenii trecând pe "trotuarul" lor îngust, cu două sensuri de mers, dar unde trebuie să-ţi croieşti drumul cu greu. E ok partea asta, atâta timp cât nu intră nimeni în căsuţa mea mobilă. Aş fi vrut să am un semn pe uşă pe care să scrie "occupied" cu font Comic Sans MS de culoare roşie. Şi aşa fiecare pasager (ca şi mine de altfel) să intre aici pe rând şi să stea un timp. Deşi probabil că ar trebui să fie o căsuţă mai complexă cu mai multe utilităţi. Mi s-ar părea simpatic când ies pe coridor şi-l traversez să văd ba pe unul spălându-se pe dinţi, altul bărbieriindu-se (deşi shaving-ul într-un tren e cam extrem, deci e doar pt amatorii de adrenalină şi preferabil fără Parkinson), o damă bine care-şi pudrează tacticos nasul, un cuplu (cuplurile are allowed să stea împreună, că doar de aia sunt cupluri) în care ea îi dă un pupic tandru şi discret unui el care doarme. La întoarcerea în cabina mea, ar fi şi mai funny ca imaginile să se schimbe: cuplul să aibă un el care urlă la ea că l-a trezit din somn, dama încă să aibă coşul acela imens pe nas şi să stea cu pudriera goală în mână cu o privire terifiată şi disperată, aproape de un break-down, bărbieritul e plin de tăieturi mici dar foarte observabile pe faţă, deoarece trenul a oprit brusc într-o staţie,iar apoi, la scurt timp, a trecut şi printr-un tunel într-un moment inoportun şi el după această sperietură grozavă(pt că are frică de întuneric) a dobândit şi-un pic de mişcare involuntară doar a mâinilor, iar cel cu pasta de dinţii, well nu mai ştiu, că acum aproape tot geamul uşii era murdar de Blend a Med White şi în varianta cu calciu bionic:))
Anyway, păşesc liniştită spre căsuţa mea, rudimentar asamblată, îmi iau bagajul şi plec, deoarece gara Braşov se vede în zare. Sau cel puţin aşa cred eu, că e seară şi n-am ochelarii la mine, deci imaginea e puţin înceţoşată. Cobor din tren, acesta îşi reia zgomotul zăngănicios pe şine şi subit îmi amintesc "Shit, am uitat să încui uşa".