De iarnă

De iarnă mă tem că mi se răcește interiorul, că numai marginile rămân ca niște tivuri cusute cu ață albă. Temperatura scade brusc și ies cu capul descoperit în speranța că gândurile o să-mi înghețe. Îți scriu de aici pentru că nu mai ești copil. Nu știu dacă să-ți spun că anii au trecut și tu în iarnă nu-ți mai simți familia, bradul, muzica lumina obscură a lumânărilor aniversare, fericirea. Am mers prin trecut și imaginile i le-am prins doar în ceață. O grădinița cu prea mult alb și loc de joacă schimbat. Străzi înguste, pavate identic, cizmărie dispărută, anvelope ce nu mai stau în suporturi ruginite. Nu vei mai vedea copacul acela din care ai sărit și lianele dintre mesele de șah. Realitatea nu se crapă, se suprapune și eu nu mai știu ce să-ți descriu. Încerc să prind ceva și se cheamă stabilitate.
N-aș relua acest anotimp pentru că și-a pierdut veselia, tinerețea, zăpada și săniușul, dar el tot vine peste mine, pentru că așa a fost să fie. Umbrele se joacă reci, deși mă aflu într-o cameră caldă. Mi se învârte capul de atâtea filme derulate.
Totuși în aceste imagini nu este tristețe. Este doar nostalgie, dor și-un gust al lipsei. Până la urmă v-am luat pe toți cu mine, copil, părinte, bunici și v-am dus în vară, pentru a fi mereu luminoși, verzi și vii.

Thelonious Monk - 'Round Midnight